13 apr. 2014

Cea mai creativă idee de Paște vine din Galați


Ieri, 12 Aprilie 2014, cei de la Shopping City Galați au avut o idee foarte bună pentru a ține ocupați și în plin proces de creativitate un grup de elevi din același oraș. Evenimentul s-a numit "Super Atelierul Iepurașului".

Au început cu câteva ouă uriașe de 1,40 metri înălțime ce urmau a fi colorate de micii artiști de ocazie. Pentru a le fi mai ușor acestora, s-a apelat la serviciile Artilex Handmadeart ce este condus de Alexandra Heisu, aceeași artistă vizuală despre care am discutat cândva aici sau aici. Aceasta a desenat un contur pe aceste ouă uriașe, făcându-le sarcina copiiilor mult mai evidentă. 



Au participat în jur de 70 de copii ce înainte să apuce în mână acuarelele tempera ce urmau a fi folosite cu dibăcie, au admirat și pipăit cu fascinație uriașele decorații. "Când i-am văzut cum ating și trag de acele decorații, m-am temut puțin să nu le strice până să se apuce de treabă!" spune Alexandra Heisu. Dar totul a decurs așa cum trebuie iar rezultatul final a fost creativ, amuzant și impresionant.





Alte poze de la acest eveniment pot fi găsite pe pagina Shopping City Galați, aici și pe pagina Artilex Handmadeart, aici.

Cel mai recent proiect Artilex Handmadeart este "EcoLove", o idee de a folosi hârtia reciclată ecologică pentru variate ornamente și decorațiuni.


Autoarea își prezintă lucrarea de mai sus ce conține aproximativ 30 de trandafiri mici din hârtie și ce măsoară doar 15 cm. O altă lucrare, precum cea de mai jos, conține 150 de trandafiri, are diametrul de 25 cm și poate fi folosită ca decorațiune pentru masă.


Alexandra mai poate confecționa rame foto, diverse flori bogat colorate sau alte decorațiuni ce ar arăta bine în vitrina unui magazin, într-un salon de nuntă sau în multe alte locuri ce apreciază nu doar arta Handmade ci și soluțiile Eco. Aceasta spune că toți cei care s-au oprit să-i vizualizeze produsele au fost 100% receptivi și încântați de idee.

Artilex Handmadeart poate fi găsit pe Facebook pe pagina de aici iar în curând va avea și un website.

Ce îmi place și ce nu îmi place la Decathlon Constanța


În curtea Centrului Comercial TOM (unde găsim și Carrefour) avem magazinul sportiv Decathlon, un spațiu mare plin de articole sportive de toate soiurile.

Îmi place la acesta că e spațios și că are nu doar produse simple sau de fitness ci și de Biking, Pescuit, Tenis și altele. Prețurile pot spune că sunt destul de atractive iar gama destul de variată. Îmi place că poți să te plimbi nestingherit în interior și că poți să probezi și să analizezi orice produs oricât de mult dorești. Ba chiar, m-a amuzat tare când am văzut un client ce-și testa bicicleta dorită plimbându-se pe un culoar principal al magazinului. Bicicletele sunt mai ieftine decât în Cora sau Carrefour, de exemplu. Sunt și mai echipate.

Ce nu-mi place este că nu toate prețurile sunt afișate. E o problemă mare cu prețurile la ei, unde mai pui că am văzut două produse identice cu prețuri diferite, așezate una la o mică distanță de cealaltă. Altele nu conțin informații despre reducere (dacă e cazul). Eu am cumpărat ceva de curând de acolo și am aflat la casă că este la preț redus cu 50%. Nu mă supără că e redus desigur dar dacă știam asta poate îmi mai puneam ceva în coș. Alt lucru supărător este produsul așezat în categoria greșită. Mi-am cumpărat o pereche de adidași ce erau așezați pe raftul unei mărimi de picior anume și păreau să-mi vină bine, acasă însă, testându-i mai mult și analizându-i mai bine, am observat că sunt un pic cam mari. Nici nu știu dacă mi-i schimbă...

O ultimă supărare menționată este aceea că personalul, deși pare amabil, este cam absent în preajma clientului. Am zăbovit uneori pe lângă un produs fără preț așteptând să fiu băgat în seamă de cineva dar tot eu a trebuit să vânez una din angajate. Apropo, au și articole de Vânătoare. La un set de ciorapi de exemplu mi s-a spus că mă costă 10 lei deși undeva în dreptul altui raion am observat că același set costa 12 lei, dându-mi peste cap socotelile și calculele. Au costat întradevăr 10 lei dar de asta am fost sigur de abia la casă. Îmi place să fiu lăsat în pace de angajații unui magazin dar uneori, mai ales când îmi pun pe față o privire nedumerită și stau în același loc pentru mai mult timp, prefer să fiu întrebat dacă sunt ok.

În rest, este un magazin destul de bun și suficient ce are și produse la reducere sau second hand din când în când și ce are în interior și un serviciu de imprimare pe tricou. Recomand să vă cumpărați articole sportive din astfel de magazine și recomand mai ales să vă cumpărați și îmbrăcăminte sau încălțăminte specifică tot din astfel de magazine. De exemplu, un tricou ce este confecționat într-așa fel încât să-ți respire corpul costă doar 50 sau 60 de lei (poate și mai ieftin puțin) iar cea mai ieftină pereche de adidași de alergat (ce se deosebește de altele cumpărate din Leonardo să zicem prin aerisire, sentimentul de încălțăminte ușoară și ergonomie) costă vreo 60 de lei. 

Decathlon este de asemenea sponsor și la Maratonul Nisipului, eveniment în plină desfășurare în acest moment în Stațiunea Mamaia.

[LE 15.04.2014]


Gata. Am fost și pe la Decathlon din nou. Maria, fata de la casă, a acceptat într-un mod prompt să-mi schimbe perechea eronat cumpărată cu una potrivită.

Mi-am găsit eu numărul potrivit dar am pus ochii pe altă pereche de adidași pe care voiam s-o cumpăr inițial dar care e cu vreo 100 de lei mai scumpă. Din fericire pentru portofelul meu, le lipsea fix numărul meu! M-am băgat în seamă cu Alexandra, o angajată ce avea treabă prin zonă. I-am spus așa pe un ton prietenesc că se mai întâmplă să se amestece numerele pe rafturi și să mai verifice din când în când să nu inducă lumea în eroare. Ea mi-a răspuns zâmbind și m-a întrebat dacă nu mi-am schimbat perechea iar eu i-am spus că acum o fac. Mi-a recomandat să-mi facă și card Decathlon, căci nu mai am pe viitor nevoie de bon pentru a-mi schimba lucrurile...plus că mă fac cu puncte la fiecare achiziție. Am fost de acord așa că m-am dus cu ea să-mi facă un card. Mi-a ales și o imagine de fundal cu niște alergaci și totul e bine. Cerându-mi datele, a aflat că vine ziua mea în curând, așa că mi-a urat La Mulți Ani. Am apreciat.

Hai că au fost simpatice angajatele, cum am și presupus în cuvintele de mai sus că sunt. De abia aștept să mai cumpăr câteceva de la ei dar sper să aducă ceva mai multă marfă, mai variată chiar! Vreau multe, nu? Gata! Weekend-ul ăsta oricum sunt liber...ne vedem la alergat! În mod profesionist de data asta că am cu ce! Entry level așa...dar am!

10 apr. 2014

Alerg în loc cu pas domol

Uneori mă ofilesc din cauza inacțiunii, alteori simt ca și cum nu aș avea timp de nimic pentru că am atâtea de făcut.

Zeița Fortuna mi-a dat poate norocul de a mă afla "în treabă" într-o anumită perioadă dar tot ea îmi dă și nefastul agitației continue ce totuși se petrece pe un fundal oprit. Simt uneori, în același timp, că nu mai pot, că vreau atât de multe și că nu mai vreau nimic. Este un sentiment care mă irită, un alergat în reluare, ca în cele mai rele vise ale mele când vreau să fug de un rău dar pasul meu de fapt nu este eficient. Stau imobil și mă agit cu gândul la câte lucruri trebuie să fac și caut să-mi concep un plan pentru fiecare. Nu cred că nu aș putea să gândesc metode de pus în aplicare pentru elementul A, elementul B și alte câteva, dar nu se potrivesc între ele așa că eu doar mă agit repetitiv căutând robotic parcă o soluție până o găsesc pe cea bună. Dar rămân de multe ori în același stadiu de contemplare infernală.

Ce frustrant e să n-ai nimic de făcut sau brusc să ai prea multe de făcut. Poate trăim într-o societate proastă ce nu ne permite echilibrul sau poate ține doar de mine să fiu cumva. Mulți nu ar înțelege ce înseamnă asta. Nu există să o duci bine și să fii pozitiv doar din Ambiție. Am întâlnit mulți mincinoși ce pretind asta iar mulți din ei nici nu-și dau seama că mint pe alții sau că se mint singuri. Sau cel puțin așa îmi dau ei impresia (mincinoasă și ea cel mai probabil). La fiecare eșec, ei se uită strâmb la oglindă și au impresia că așa trebuie să fie, că eșecul este doar un șut ce le confirmă datoria de a continua. Nu merge chiar așa căci spiritul omului nu poate fi dresat așa mecanic cum pretindem noi obsesiv în Bestseller-e de ocazie. O duci bine atunci când ai condiția și mai ales norocul de a o face!

Așadar, bănuiesc că ține de mine să influențez cumva propriile gânduri și că ține mai mult de noroc să dau de ceva bun în cale. Trebuie să am o atitudine puternică și pozitivă dar nu prea mult! Culmea! Dar nu e culmea. De ce? Căci de fapt, cu o atitudine prea pozitivă, aș putea să locuiesc și într-o casă din carton și să zic că sunt ok sau aș putea să țin de mână cea mai proastă ființă sau cea mai parșivă și să zic că o voi schimba cu timpul sau că viața nu e perfectă și așa fac toți șamd. E o prostie majoră ce facem, să ne mințim singuri atât de intens. Poate asta și fac de alerg pe loc, poate mă mint atât de tare și îmi ignor gândurile repetitive în scopuri ideale sau prostești când de fapt ar trebui să am scopuri ideale dar pragmatice. Poate ar trebui să sting lumina și să opresc muzica...să rămân eu cu mine pentru un timp și să nu mă mai gândesc la altceva decât la un plan simplu, la o stare lejeră. Nici de asta parcă nu am timp...

5 apr. 2014

Berea Triple C şi Berea 1795

Tovarăşul Valentin a făcut azi o degustare de Bere şi mi-a recomandat şi mie două din berile încercate.

Una este Triple C, o bere de 5,3% alcool ce are un gust fructat. Apropo, mi-ar fi plăcut să existe o aplicaţie de transfer al unui status Facebook în postare Blogger căci practic mă cam repet. Triple C a fost cumpărat adineauri din hypermarket-ul Cora la preţul de 8,99 lei sticluţa micuţa mititica de 0,33 L. Este totuşi ok şi cred că înţeleg în final rostul unei sticle de 0,33 L. Nu cred că e o "bere de abuz" ci este ceva mai rafinat ce şi-ar pierde farmecul prin consum excesiv. Apropo din nou, mă exprim altfel pe blog deci...dă-o încolo de aplicaţie! 

Sticla arată ca una de farmacie, ba chiar şi eticheta îţi bate un apropo de Medicament. Are sens acest look căci gustul este întradevăr deosebit. Această băutură posedă puterea unei beri serioase dar simţul final al înghiţiturii nu este amar sau brut ca al altora ci fructat. Valentin spune că pare a fi un gust de Grapefruit şi nu cred că se înşeală. Cu fiecare înghiţitură observi gustul puternic dar fructat spre sfârşit. E genial! E o bere cu adevărat calitativă şi specială! La fel ca vinurile bune, merită să ai câteva sticle de Triple C pregătite pentru diverse ocazii restrânse sau ceva mai aparte. Din câte observ pe Internet, pe website-uri străine, preţul este unul bun spre foarte bun.

Berea 1795 se află sub marca Budweiser Bier. Sticla arată sobră şi clasică, sugerând o bere generică. Are 0,5 L şi un volum de alcool de 4,7% iar în Cora costă 5,28 lei. A trebuit să iau trei guri din ea ca să mă conving de lipsa vreunei senzaţii speciale. Ce-i drept, e mai bună ca multe alte beri deci poate că aici îşi găseşte puterea: în clasic. Este o bere ce probabil ar trebui luată ca standard, pentru gustul echilibrat de alcool şi plăcere finală. La finalul înghiţiturii nu ai niciun disconfort al gustului deci e bine. Partea proastă pe care o găsesc eu în aceste clipe este calitatea sa apoasă. Îmi dă impresia de o bere prea "cumpătată", având fiecare înghiţitură acaparată de un gust apos. Pentru 4,7% alcool o găsesc prea uşoară. Este o bere mult prea decentă pentru gusturile mele însă felul ei este întradevăr ceva decent într-un mod intenţionat probabil! Nu vreau să fiu spiritual dar o consider o bere bună pentru fetele mai curajoase ce vor o putere ceva mai mare decât Redd's să zicem... Chiar şi aşa, având gradul de alcool mai mare, s-ar putea să te afecteze destul de rapid după 2-3 sticle. Aşa că...n-o subestimaţi!

Aşadar...acesta e review-ul meu despre aceste două beri şi vă recomand din tot sufletul acest Triple C. Îi mulţumesc lui Valentin pentru recomandare şi voi reveni pe viitor cu alte degustări proprii căci sunt şi eu un fan al berii până la urmă...mai ales acum când descopăr asemenea sortimente rare şi speciale!

Până la urmă...unde sunt controlorii RATC?


Azi am vrut să-mi cumpăr un abonament de o zi la 5 lei, dar la chioşcul RATC am dat de acest anunţ. Spune că Sâmbătă şi Duminică au închis. Fiind chioşc al firmei Clean Control ITC S.R.L. bănuiesc că asta înseamnă că nici controlorii nu circulă Sâmbăta şi Duminica!

De asemenea, în cursul săptămânii, până în 7:30, între 12:00 şi 13:30 şi după ora 16:30...de asemenea nu lucrează controlorii? Aşa să fie noul lor program începând cu 3 Aprilie 2014? Căci mie nu-mi convine să nu am chioşc în fiecare staţie de unde să iau bilet şi nici nu-mi convine să găsesc închis atunci când vreau bilet.

Oricum, pe 102, de 6 luni de când circul cu el, n-am văzut picior de controlor. Nici pe 48. Prost sunt eu că îmi cumpăr bilete. Dar bine că ne-au pus Wireless! Să ştie controlorul care e ăla care are tehnologie şi drept urmare bani. Dar din nou...care controlor? E praf sistemul la RATC. Sper să dea faliment şi să se ocupe alţii de oraşul Constanţa!

p.s. Ghiseul respectiv se afla la intersectia de la City Park.

4 apr. 2014

Copiii indigo şi firea robotică a omului

Nu mai am mult şi termin cartea "Eu, Robotul" scrisă de Isaac Asimov. Mereu am vrut să citesc ceva de la acest autor extra cunoscut, autor care a fost primul ce a inventat termenul de "Robotică". Acest termen a fost introdus în scurta sa povestire din anul 1941 numită "Mincinosul!", aceeaşi povestire introdusă apoi inclusiv în opera "Eu, Robotul" din anul 1950. Termenul "robot" s-a născut în anul 1920 şi vine din cuvântul slavon "robota" care înseamnă "muncă".

Ceea ce am văzut şi în opera lui Asimov şi în filme diverse pe aceeaşi temă (inclusiv I Robot cu Will Smith), este că roboţii în realitate şi practică ar fi de fapt doar nişte copii umani indigo.

Că vine vorba de Terminator sau Wall-E, majoritatea roboţilor îndeplinesc o funcţie (o muncă) de la care eventual se abat, găsindu-şi noi ordine printr-o proprie conştiinţă nou dezvoltată. Omul nu prea are o altă imaginaţie de proiectat asupra unei maşinării complexe decât cea a omului însăşi. Aşa că firul povestirii e simplu: Se ia un om "gol" şi "resetat", i se dau anumite directive, omul le face dar apoi omul cumva învaţă sentimentul sau conştiinţa şi devine un om anormal ce este de fapt robot anormal. În realitate, comparaţia caută forma finită a omului, cu a sa conştiinţă impredictibilă şi etern schimbătoare. Toţi roboţii noştri sunt de fapt oameni.

Imaginaţia robotului vine probabil dintr-un complex de Zeu, dorind să dăm naştere unui om neutru pe care să-l "programăm" uşor uşor, măcar pe hârtie. Nu ştiu dacă mă înşel când spun că majoritatea oamenilor din această categorie sunt de sex masculin, căci femeile...pot naşte roboţi! Aceia sunt totuşi mai greu de controlat decât cei din Science Fiction. O altă latură a imaginaţiei despre roboţi este conturată probabil de cea a vinei şi a empatiei în faţa suferinţei muncii colective umane. O fabrică de oameni din China are un program haotic şi un ritm de muncă inuman. Din empatie probabil că ne-am gândit cum ar fi să avem nişte oameni non-umani care să facă aceste lucruri şi care să nu fie răniţi de acest obiectiv industrial. Ce-i drept, avem maşinării cu arcuri şi pistoane ce pot face treaba în mod automat dar aceste invenţii nu sunt catalogate de majoritatea ca fiind roboţi, în mintea lor a încolţit o altă imagine. Dar imaginea lor e falsă, căci robotul creeat de autorii SF va fi eventual om şi va fi rănit de logică şi raţiune.

Avem roboţi deja, roboţi reali. Aceştia sunt copiii indigo, masele de oameni ce fac aceeaşi muncă în fiecare zi într-un ritm haotic sau pur repetitiv. De ce copii? Căci la fel ca în povestirile SF, omul - la fel ca robotul - se gândeşte că a fost creeat de un Zeu şi că primeşte directive de la acesta. Aşadar, nu ştiu dacă mai pot privi vreodată o scriere SF despre roboţi ca nefiind altceva decât o ironie la propria noastră condiţie de oameni repetitivi şi înecaţi în muncă sau reguli acceptate orbeşte de la alţi oameni sau de la presupuşi Zei.

1 apr. 2014

Eşti trecutul pe care vreau să-l retrăiesc


Nu este nimic mai chinuitor şi mai presant dar şi plăcut-visător să te gândeşti la un trecut anume ce te-a marcat. Sunt oameni care rămân neîmpliniţi pe viaţă din cauza unui moment oarecum perfect din trecut ce nu-şi găseşte continuare sau măcar o repetiţie.

Şi Tu, faci parte din trecutul meu şi din gândurile mele prezente. Nu am aşteptări mari de la amintirile mele, prefer doar să le gust bucuria tinereţii şi a dragostei intense dintre noi cei din trecut. Mă mulţumesc să pun degetul pe o amintire şi să zâmbesc. Eşti trecutul pe care vreau să-l retrăiesc. 

Se spune că nu mai poţi avea ceea ce ai trăit în trecut dar se spun multe lucruri în mod eronat. Eu mi-am dovedit prin existenţă şi trăiri că pot avea Trecutul din nou şi că poate fi mai bun chiar! Poate pentru un moment deseori, dar acel moment îl respect şi mă bucură ani la rând. Vreau să retrăiesc multe scenarii cu Tine!

Vreau acest lucru deseori doar cu bune dar n-aş negocia mai feroce în niciun caz dacă n-ai putea să mi-l dai şi fără părţile rele. Mi-ar plăcea însă o schimbare în acest trecut, pentru a fi un om mai bun pentru amândoi, pentru a fi ceva egoist dar şi altruist în acelaşi timp. Vreau să te iubesc pentru căldură, dragoste şi amuzament dar vreau să te iubesc şi pentru liniştea ta, pentru zâmbetul spontan în miez de zi când te gândeşti că exist eu sau că există un om ca mine pentru care contezi. Aş vrea retrăit trecutul dar da, aş vrea şi să-l schimb...să-i aplic modificări constante şi să fac ceva mai bun. Dar mi-e teamă. Nu sunt Alchimist şi nici n-aş ştii să anticipez exact o reacţie atunci când adaug ceva în vechea formulă. Aşa că parcă prefer să te ştiu exact cum te ştiam de mult şi să te ador ceva mai puţin stângaci cu fiecare zi ce trece...şi să mă adori şi tu nu pentru dibăcia mea într-o relaţie dar pentru pasiunea mea pentru tine şi pentru un vis. Sunt visător şi mulţi mă ceartă însă mulţi oameni trecuţi prin viaţă au realizat că viaţa fără vis şi imaginaţie este o viaţă irosită. 

Şi irosită îmi simt viaţa fără tine, oricine ai fi Tu. Tu, persoana din trecutul meu, persoana departe de perfecţiune poate sau departe de mine şi atât...sau Tu, persoana ce se aseamănă cu persoana din trecutul meu şi ce te califici în prezenţa mea prin însuşi gândul meu egoist despre o persoană adorată pe motiv de asemănare cu persoana din trecutul meu plăcut. Nu trebuie să fii o persoană geloasă în faţa unei asemenea alegeri! Până la urmă, plăcerile noastre au aceiaşi piloni şi vrem de la orice persoană aceleaşi emoţii. Nu suntem originali aici şi nici nu e cazul să fim. Aşadar, poţi spune asta chiar şi unei persoane străine, că este trecutul pe care ai vrea să-l retrăieşti. Şi persoana asta s-ar putea să-şi dorească acelaşi lucru cu tine şi ai continua practic de unde ai rămas dar cu altcineva care ar face la fel ca tine. Trecutul nu e făcut să rămână în spate. Nu din acest motiv păstrăm inele şi cadouri şi poze. Trecutul e făcut să umble în prezent şi în viitor cu noi, să ne dea speranţe şi putere şi o cunoaştere nouă. Aşa că scuză-mi obsesia şi evită-mă dacă nu mă înţelegi căci o persoană ca mine n-ar avea mari probleme în a mă înţelege!