23 iul. 2014

Nu există Job-ul perfect !

Mă gândeam eu așa azi, în timp ce eram la muncă (aviz șefilor mei bănuiesc...doar aviz, nu preaviz), că nu există Job-ul perfect. Mă refer la articolul hotărât, la acel the One cu pretenții de fenomen universal. 

În primul rând, cred că irită pe mulți încă exprimarea asta cu "job". Un job este de fapt o sarcină, nu o meserie sau muncă. Așa că folosim cam improriu acest termen. În rândul secund, mulți spun eronat vorbe precum: "Acesta este jobul perfect pe care l-ai căutat din totdeauna!". Greșit. Nu doar pentru că orice muncă este de fapt muncă iar munca e obositoare și ucigașă de timp (cea din plăcere e deja un trai normal și frumos, nu o meserie cu obligații frustrante) ci pentru că fiecare om interpretează munca sau job-ul perfect în mod diferit.

Mulți și-ar dori să lucreze pe bani frumoși într-o firmă de avocatură dar aceeași oameni n-ar lucra în compania Google de exemplu, căci i-ar irita mediul. Alții ar vrea să lucreze creativ, indiferent de bani. Ar căuta o limită minimă pentru care ar munci dar dacă asta le-ar face plăcere, ar face-o indiferent de venit. Ba chiar unii lucrează pe bani puțini pentru un prestigiu, pentru o uniformă și un respect sau autoritate (vezi Polițiștii, cei de pe Ambulanță, șamd). Iar unii ar vedea job-ul perfect ca fiind unul liniștit, fără prea multe sarcini, cu bani îndeajuns de mulți ca să nu moară de foame. 

De asemenea, cred că ideea de job perfect se schimbă constant pentru mulți din noi. Eu când eram mic nu voiam să fiu Polițist, Soldat sau Astronaut. Eram cu gândul la Arheologie. Îmi plăcea să descopăr lucruri ascunse, cum îmi plăcea să mă uit în sacoșa mamei când venea de la muncă. N-am avut șanse la asta sau n-am insistat deloc pe ideea asta așa că m-am gândit la alte job-uri. Într-o anumită perioadă a vieții mele m-aș fi mulțumit să lucrez la Morgă, să nu vorbesc cu nimeni, să nu mă vadă nimeni la față mai niciodată și să fiu închis acolo în mediul meu. Poate în acel moment, acela ar fi fost job-ul meu de vis. Apoi însă m-am tot schimbat și am tot vrut lucruri diferite. Evoluăm....rău...bine...evoluăm și ne schimbăm gusturile sau dorințele. Unii sunt mai stăruitori în idei alții se învârt în jurul unei arii bine stabilite din pasiune iar mulți alții sunt de-a dreptul indeciși căci până la urmă Viața nu vine cu niciun Manual de Utilizare.

Așa că ideea cuiva de bunăstare în muncă sau în viață, diferă de la om la om iar fiecare ofertă bună nu este de fapt bună pentru toți. Cu toate astea, rămâne loc de schimbare de pasiune, lucru care îți recomandă să îți păstrezi opțiunile deschise.

22 iul. 2014

Când suferința naște plăceri

Când suferința naște plăceri tot Viață se numește. Pentru un grup aparte de oameni, asta le pune rotițele creative în mișcare.

Nu puțini sunt cei care după o dramă sau tragedie rămân marcați; Ceea ce fac ei cu asta mai încolo se traduce prin fenomene de Artă, Inspirație sau Originalitate. Uneori sau deseori, pentru unii anume, fix de Suferință e nevoie pentru a trece peste toate. Din acest motiv unii se autointitulează Masochiști sau își găsesc în sine alte trăsături de genul. Își dau seama și ei că e rău cu Răul dar e mai rău fără acel Rău.

Mulți sunt banali probabil. Atipici dar banali totuși. Alții devin creativi iar muzica lor, fotografia lor sau arta lor generală exprimă ceva frumos de urât. O suferință pur umană, o supraviețuire ireală sau irațională având în vedere fragilitatea umană. Dar omul nu este atât de fragil și uite că rezistă dar uneori doar prin această durere. Inima ta rănită e cea care te face să continui nervos sau cea care îți dă speranța că o poți lipi la loc. Dar inima va rămâne crăpată. Însă unii te înțeleg și te apreciază fix pentru aceste lovituri vizibile din tine. Știu și ei în adâncul ființei lor că viața poate fi aspră de tot cu unii și se bucură într-un fel de întunecimea creativă a cuiva ce a reușit să treacă peste; Măcar un an, doi...mai mulți. Mulți îți spun apoi că ești bine, că ai trecut prin atâtea și te-ai ales cu o experiență. Da...este adevărat. Poți fi ceva mai stăpân pe tine, ceva mai atractiv cumva (chiar fără să vrei deseori) dar...cu ce cost? De aceea mulți aleg ignoranța, căci experiența acumulată din suferință, transpusă apoi în idei grozave sau artă...nu merită. Atrage, desigur...dar nu merită. Dar oare de câte ori nu ne-am întors în brațele cuiva care nu merită? Doar asta știm acum...




19 iul. 2014

Constanța cea activă

Am găsit și eu ceva rar ce-mi place la orașul Constanța. Îmi place că dacă ai picioare, ești invitat să le folosești în grup:

Îmi place că dacă ai bicicletă, te aduni cu câteva zeci de persoane și ocupi străzile mult prea sufocate de mașini:

Iar culmea, chiar și cu mașină te poți aduna în grup. Nu vorbesc doar de cei ce fac cerculețe și liniuțe ca și cum n-ar fi depășit etapa Grădiniței, ci și cei cu același model de mașină sau cei cu 4x4:


Motocicliștii sau scuteriștii sunt ceva mai timizi pe plan local dar într-o zi poate o să ne dăm mai mult pe astfel de mijloace de transport. De fapt, garantat din aspect de spațiu. Orașul Constanța este deja prea plin de mașini iar străzile nu se fac mai mari căci n-au loc majoritatea să fie extinse. Lumea e activă însă iar grupurile sunt în creștere, ba chiar și fuzionează uneori. Îmi place asta.

18 iul. 2014

Tu ai da 5000 de euro pentru un curs?

Ești prost atunci. Da da, tu! Vezi știrea de aici.

E vorba de cursurile unei instiuții inventate pentru a genera bani fără a da servicii justificate, precum cea despre care vorbeam și aici. Această instituție se numește Colegiul Nautic Român și nici n-o s-o onorez dând detalii majore despre ea, deși nici nu prea am ce să zic despre. Pe pagina lor oficială, aflăm la secția "Despre Noi" un detaliu în Lb. Engleză. Un talmeș balmeș. Detaliul începe cu explicația că acest nume a fost construit de către profesioniști din domeniul Maritim și de către instructori cu experiență...dar nu spune ce sens are acest nume, cum se definește. E o școală? E o instituție de alt soi? Nu știm. Să bănuim totuși că e o școală particulară ce scoate marinari, așa cum spune Presa.

Cică îți trebuie minim BAC-ul pentru a aplica și aproape că nici de ăsta nu e nevoie. Cu toate astea, pentru o meserie începută ca ceva ce o putea face orice bețiv al satului (rezistent totuși la câteva lucruri tipice meseriei), pentru ceva atât de nesigur și Project Based ca să-i zic așa, CNR - prin filiala constănțeană - îți cere 3600 sau 4800 de euro pentru cursul de doi ani. Dar stai liniștit, ți se dă garantat o diurnă... Ei zic:

Suntem singura școală de marină din România care vă oferă garanția efectuării voiajelor de practică îmbarcată, cu o diurnă minimă garantată de 400 euro pe lună. Vă puteți achita integral taxele de școlarizare doar din voiajele de practică !

Asta-i ca "Dublu Licențiat"-ul instructorilor auto, o chestie pompoasă în van. Ce-i drept, ar putea să te plătească garantat doar o lună iar apoi să uite de tine. Dar uite ce spun: că puteți să plătiți taxa de școlarizare doar din voiajele de practică. Să zicem că 200 de euro îi ții tu iar 200 îi dai școlii timp de doi ani la 4800 euro de plătit. Sau 16 luni dacă dai 300 sau un an dacă dai toată diurna iar de restul te împrumuți. Chiar și așa...eu nu cred asta. Eu cred că oamenii ăștia s-au uitat la succesul CERONAV și vor să-i facă o concurență de ocazie. Ba chiar, poate oameni din CERONAV sau UMC sunt implicați în poveste dar las asta jurnaliștilor de investigație ce au dispoziția de a cerceta.

Faza asta e ca faza Apple. "Avem același produs, dar îl împachetăm mai bine...așa că vă cerem de 10 ori mai mult pentru el". Și nici măcar asta... Unul din comentatorii de pe site-ul de știri zice:

Se cere spaga nesimtita la brevet 5000euro. Sa va arda DNA

Nu știu ce să zic dar spuneți-mi voi... Când a fost ultima oară când ați plătit un avans mare pentru ceva sau o taxă mare pentru ceva...și să nu fi fost implicate și multe alte cheltuieli pe lângă? Dapăi când ți se cere 1000 de euro, 2000 sau 5000? Oare cu cât vor crește costurile aferente? Totul pentru ce? Pentru un serviciu ce îți cere 21.316 lei când salariul minim în țara asta este mai nou doar 900 de lei (nici nu știu dacă e brut sau net ăsta)? Adică aș munci 4 ani ca să plătesc 2 ani un serviciu ce până la urmă nu e atât de sigur. Nu e sigur mai ales prin ideea de Business. Păi cum să te cheme Stelian Cojocaru și să fii directorul CNR și să mai și admiți pe față că:

Banii acoperă integral studiile teoretice, în timp ce practica pe nave germane este gratuită.

Justifică-mi te rog banii ăștia dați pe o teorie!!! Nu. Hai să fiu absurd și să cer să-mi justifici doar 2000 de euro de la fiecare dintre cursanți pentru o teorie! Eu sunt sigur că n-ar putea s-o facă. Ar putea să se certe cu mine dar n-ar putea matematic, logistic și economic s-o justifice. Așa că...eu unul aș evita astfel de oferte. Pentru mine nu sunt mai mult decât ofertele proxeneților sub acoperire ce îți promit un job bun în străinătate. Problema mai mare aici e că proxeneții ăștia nu doar că ți-o trag dar îți mai iau și mulți bani înainte!

O oarecare părere despre hingheri și o știre exagerată

Citeam așa-numita știre de aici și aflam că o tanti a surprins niște hingheri la lucru și că era șocată, pentru că câinii că care erau schelălăiau. Hmm... 

Păi...da. Asta se întâmplă când sunt prinși: scot zgomote. De asemenea, martora respectivă, Lucia Diaconescu, spunea că hingherii luau câinii de urechi. I-auzi! Nu prea am reușit să prind un câine de urechi vreodată sau cel puțin de mai multe ori fără ca să fiu apropiat câinelui totuși, ca să-i permită reflexului meu mai lent să fac asta. Dar...Lucia, un cetățean respectabil al Constanței....sau o tâmpită, ziarul nu specifică, a văzut ce a văzut. Deci tot articolul se bazează pe reacția banală a unei persoane anonime social sau psihic și cu toate astea "Constănțenii", da' toți frate, sunt revoltați de ceva anume... Bravo. Marius Florian Vasile, dă-ți demisia frate, că nu te pricepi la Jurnalism!

p.s. Apropo. Lucia Diaconescu e pseudonimul tău sau de unde ai pozele pentru articol?